Te trec fiori de teamă când te gândești “ce-o să spună lumea” ?
Ți-e greu să accepți criticile celorlați și le iei personal ?
Ai așteptări foarte mari de la tine și te aștepți să reușești în tot ce ți-ai propus ?
Când lucrurile nu ies cum ai fi vrut, o voce interioară îți spune “nu ești în stare de nimic” ?
Ai o mare lipsă de încredere în tine ?
Faci 10 chestii deodată, căci toate sunt la fel de importante pentru reușita ta ?
Te compari ușor cu alte persoane și reușitele lor ?
Ți-e greu să accepți laudele și nu știi cum să reacționezi ?
Dacă răspunsul tău este DA la majoritatea întrebărilor, așa cum este și în cazul meu, înseamnă că avem multe lucruri în comun și acest articol îți este dedicat ție în totalitate!
Te invit să îți faci un ceai sau o cafea, să te așezi confortabil și să îți îndrepți atenția 5 minute către un subiect de care nu toată lumea a auzit sau cel puțin nu l-au considerat esențial în dezvoltarea lor personală – sindromul impostorului, cum se manifestă și de ce. Un articol cu povești înșirate din propria experiență și analizate de un personal coach în dezvoltare personală!
În primul rând, pornim de la întrebările de mai sus, oricare dintre aceste scenarii arată că mintea ta este calibrată pe frica de a fi considerat un impostor, care vine la pachet cu frica de eșec, frica de gura lumii, de a fi criticat sau frica de a greși.
Articolul este redactat sub forma unui interviu, unde eu am venit cu întrebările, iar Mihaela cu răspunsurile. Spor la citit și să îți fie de folos!
CE ESTE ȘI CUM TE AFECTEAZĂ SINDROMUL IMPOSTORULUI?
Sindromul Impostorului este o frică irațională și adesea subconștientă de a se descoperi că nu ești suficient ca părinte, ca partener de viață, ca om de afaceri, ca profesionist în poziția pe care o ocupi în firma în care lucrezi sau pe care o deții.
Sindromul Impostorului te va menține într-un stres permanent și în cele din urmă, vei ajunge să fi epuizat, fustrat, trist.
CUM SĂ RECUNOȘTI CÂND ȚI SE ACTIVEAZĂ SINDROMUL?
Sindromul impostorului se activeaza când vrei să arăți altceva decât ești și ți-e frică să se descopere adevărul.
De exemplu, la începutul carierei mele de coach, eram extrem de stresată când începeam să lucrez cu un client nou. Mă bântuiau gânduri de genul : “Dacă o să descopere că nu știu de fapt atât de multe pe cât m-am lăudat eu că știu? Dacă nu o să-l pot ajuta și o să spună despre mine că sunt un coach incompetent?”
Primul lucru pe care l-am facut a fost să-mi lucrez Sindromul Salvatorului – am acceptat că niciun coach de pe lumea asta nu poate face munca clientului, oricât de competent ar fi. Am observat că, deși îmi tratez clienții la fel și le împărtășesc aceeași cunoaștere în lucrul mintea, “cu doua maini” chiar, rezultatele diferă de la persoană la persoană. Astfel că nu mi-am mai asumat să fiu salvatoarea nimănui și mi-am responsabilizat clienții pentru calitatea rezultatelor pe care și le doresc.
Un alt lucru pe care l-am facut a fost să văd care sunt beneficiile clienților mei pentru că nu sunt un coach cu zeci de ani de experiență în spate. Și am văzut că asta mă ajută să mă conectez mult mai bine la clientul din fața mea pentru a-l servi exact cum are nevoie, personalizat, nu cum aș fi crezut eu, doar pentru că am mai vazut încă 100 de clienți înainte cu aceleași provocări și gata, asta e problema, asta este soluția.
Asta m-a ajutat să renunț la masca extra-competenței și să am curajul să mă arăt autentică, fiind convinsă că am valoare și fără să fiu ca x sau y alt coach experimentat cu care mă comparam înainte.
CUM SĂ ÎȚI CREȘTI ÎNCREDEREA ÎN TINE?
Increderea în tine este ceea ce se vede dinafară ca rezultat al imaginii de sine și al valorizării de sine. Le îmbunătățim pe acestea, și automat crește și increderea.
„Imaginea de sine este felul în care te vezi prin ochii celorlalți.”
Dacă mi s-a repetat în copilărie de nenumărate ori că nu sunt suficient de bun – nu iau notele suficient de bune, sunt comparat, sunt considerat leneș, dezorganizat, mi se spune că nu am ambiție suficientă etc – pentru că pentru copilul mic părinții sunt Dumnezeii lui și ce spun ei este ridicat la nivel de adevăr absolut – vocea aceea interioară din creier numită Criticul Interior preia acest adevăr la nivel de credință și îl repetă în oricare situație sunt mai puțin perfectă. Și cum perfecțiunea nu există, iată cum se îndeplinește ceea ce se numește autoprofeția creierului “nu suntem suficientă”. Dacă parinții mei au spus că nu sunt suficientă, atunci asa este, pentru că ei știu adevarul, doar sunt Dumnezeii mei, nu?
Se mai activează și când admir pe cineva și vreau să fiu ca el. Atunci pun acea persoană pe un piedestal și eu mă minimizez “Eu nu pot să fac ca celalalt – sunt insuficient”. Se lucrează pe echilibrarea subordonării față de acea persoană, deși și mai eficient este să lucrezi pe vindecarea relației cu părinții în relație cu care s-a activat pentru prima oară această imagine de sine de insuficientă.
Valoarea de sine se găsește la mijlocul distanței dintre mândrie și vină/rușine și reprezintă nivelul de merit pe care consideri că-l ai: cqt de mult meriți să fii iubit, ce vacanță meriți, cât timp pentru tine meriți, ce bani să investești în onorarea nevoile tale, ce clienți meriți, ce nivel financiar meriți, până la ce nivel de carieră meriți să ajungi etc.
Cu cât ai mai mai multă vină și rușine acumulate din diverse situații de viață, cu atât acest nivel de merit este mai jos, deci valoarea de sine este scazută.
Nici mândria nu este încredere de sine, pentru că ea este de fapt o mască la neîncredere de sine pe care o simți. Trăim într-o lume duală și manifestăm în noi, concomitent, în egală măsură, toate trăsăturile și emoțiile. Deci dacă arătăm în afară o puternică încredere de sine, concomitent există acolo și o puternică vină sau rușine.
Cu cât dizolvi mai mult din sentimentele de vină și rușine, cu atât crește valoarea de sine.
O altă direcție pentru creșterea încrederii de sine este să-ți cunoști prioritățile înalte de viață și să-ți stabilești obiective realiste și congruente cu aceste priorități. Obiectivele din prioritățile joase (le vei recunoaște după acel “trebuie”, “e nevoie”, “ar fi bine să”) ne consumă energie fizică și psihică, ne fac să procrastinăm, vin cu presiune și frica de eșec, cu sensibilitate la critici, iar în ultimă fază activează Sindromul Impostorului.
Când ne stabilim un obiectiv care nu este congruent și realist, nu îl vom atinge sau o facem cu resurse atât de mari încât ne epuizează emoțional. Foarte greu ne vom urni către el, va trebui să ne motivăm extrinsec pentru a ajunge la el. Când nu-l vom atinge, încrederea de sine este puternic afectată și va acționa ca o reconfirmare la nivelul minții că suntem un eșec și un impostor.
Pe când un obiectiv care este congruent cu prioritățile mele înalte de viață mă împlinește, îmi dă energie, nu am nevoie de motivație exterioară pentru a-l îndeplini, mă motivez singur indiferent de obstacole, curge de la sine, mă face să uit de timp și spațiu (sunt pasionat de ceea ce fac). Automat, un astfel de obiectiv îmi crește încrederea de sine, uneori nici nu este nevoie să ajung la rezultatul final gândit inițial, drumul in sine este o puternică reconfirmare a valorii de sine, sunt flexibil către orice rezultat, căci sunt pe drumul meu, deci sunt autentic.
Cum spuneam, Sindromul Impostorului se activează când vreau să arăt altceva decât sunt și pot, deci sunt neautentic față de Ființa mea profundă.
CUM SĂ TE BUCURI DE REUȘITELE TALE ȘI SĂ TRANSFORMI ASTA ÎN ENERGIE PENTRU REUȘITELE VIITOARE?
Sindromul Impostorului, ca și frică de eșec, frica de ce o să spună lumea, comparațiile cu ceilalți, așteptările mari de la tine, judecata de sine când nu-ți iese un obiectiv (“leneșule”, “prostule”, “incompetentule”) , lipsa de încredere de sine – toate sunt simptome ale unui tipar mental-emoțional de reacție automată numit Hyper-Achiever.
Acesta este unul dintre cele 9 tipare mari care ne modelează personalitatea, gândurile, emoțiile, deciziile, comportamentele. Când nu ne cunoaștem aceste tipare, ne domină, ne sabotează, sunt responsabile de toate emoțiile negative pe care le simțim, de nivelul de stres pe care-l avem, de calitatea relațiilor noastre, de succesul profesional în carieră sau în afacere… pe scurt, ne modelează viața.
Practic primul lucru pe care ți-l recomand este să-ți cunoști aceste tipare sabotoare, să înveți să le recunoști și să nu le mai lași să te domine. Mintea este un instrument extraordinar de puternic: poate fi distructivă sau constructivă, ¨în functie de cât de bine știi să lucrezi cu ea.
Te exemplu, tiparul Hyper-Achieverului te trage într-o cursă nesfârșită după “mai mult, mai mult”, în căutarea perfecțiunii, nu te lasă să te bucuri de reușitele tale căci e timpul să te ocupi de alt obiectiv mai mare, mai important…
Câteva acțiuni pe care le poți face chiar de azi:
- află care îți sunt priotitățile înalte de viața și stabilește-ți obiective congruente cu acestea (carieră, familie, pasiuni etc.)
- îmbrățișează-ți fricile și acționează
- concentrează-te pe fapte, nu pe frici, aducându-ți resurse emoționale din trecut (“în acea situație nu m-am descurcat, dar în alte situații m-am descurcat. Deci am capacitatea să mă descurc și o pot face și acum” )
- fii autentic, renunță la măști, la a arăta altceva decât ești și poți; ne plac și valorizăm oamenii autentici, pentru că nu ne putem conecta cu adevărat cu oamenii neautentici; îi “mirosim” la nivel subconștient
- adoptă o gândire de creștere (aici e musai să-ți lucrezi tiparele mental-emoționale de autosabotare)
- ține o evidență / un jurnal al reușitelor tale. De ce scris? Pentru că mintea dominată de tiparul Hyper-Achieverului va avea tendința să-ți minimizeze reușitele, să te facă să uiți complimentele, așa că fiind scrise le poți accesa oricând ai nevoie să ți le reamintești
De exemplu, pe calculatorul meu am un folder întreg cu feedback-urile și recomandările primite de la clienți. Pe când încă mă domină tiparul de Hyper-Achiever și mintea mea nu acceptă laudele, fără să le caut „scuze” și să le diminueze adevarul lor imediat (de exemplu: au vrut să fie draguți cu mine) le-am recitit de nenumărate ori pentru a-mi reaminti aceste reușite și a mă bucura de ele.
În prezent, pentru că am o valoare de sine ridicată, nu mai simt nevoia nici măcar să le fac publice, să mă mândresc cu ele. Nu zic că este greșit să faci asta. Chiar te încurajez. Dar eu îmi știu valoarea, am încredere în capacitățile mele, acționez din prioritățile de viață înalte și iată cum clienții mei mă recomanda mai departe prietenilor, rudelor, colegilor…. este așa o mare bucurie și implinire asta, încât îmi arată că nu doar eu mă valorizez, ci și clienții mei mă valorizează și-mi apreciază munca făcută împreună, iar asta îmi dă energie pentru reușitele viitoare.
Dacă subiectul ți se pare interesant și vrei să-ți înțelegi tiparele minții prin care te autosabotezi, să-ți afli prioritățile înalte care-ți guvernează deciziile, performanța și starea de împlinire, dacă vrei să te simți suficient/ă și să scapi de gândiri nesănătoase precum compararea cu ceilalții – îți recomand să iei legătura cu Mihaela Molner, Brain Remodeling Coach. Ea te va învața pas cu pas cum să lucrezi cu mintea ta și te va ghida până când îți vei dezvolta abilitățile necesare ca singur să-ți rezolvi diversele provocări personale și profesionale.
Mihaela este fondatoarea propriei metode de coaching și mentoring BLOOM FROM WITHIN și are peste 3000 de ore de practică individuală cu clienții săi. Inițial, după o primă întâlnire, am comparat-o pe Mihaela cu psihologul meu. Și a amuzat-o teribil acest lucru. Dar eu i-am adus un compliment, pentru că m-am simțit înțeleasă, ajutată să am claritate în minte și suflet. Și nu numai. Un coach este de fapt omul care este alături de tine și te ghidează pentru ca tu că înflorești atât pe plan personal, cât și pe cel profesional. Metoda abordată de Mihaela cuprinde tehnici și metode moderne de lucru cu subconștientul din design comportamental, neurostiinta, psihologie, Legile Universale, mindfulness.
Dacă vrei să îi urmărești activitatea, a creat o comunitate pe Facebook – Viața fără compromisuri by Mihaela Molner unde împărtășește idei, resurse și alte informații valoroase.
Sper că a fost un moment relaxant și benefic pentru tine!
Gânduri bune, Geanina!
