Pentru că (pentru mine) funcționează.
M-am trezit într-un moment al vieții în care părea că scrisul era singura chestie care funcționa. Pentru mine și sufletul meu. Am început să scriu poezii la 16 ani. Poezia mi s-a părut cea mai pură și simplă formă artistică de a-ți exprima stările interioare. Nu am avut mentori, dar îmi plăcea să hoinăresc printre rafturile bibleotecii ore înșir, să citesc și să îmi imaginez diferite scenarii transpuse în povești. Mă vedeam o artistă visătoare neînțeleasă, dar complicată.
Prin 2010 mi-am fâcut chiar și un blog sub un pseudonim, pentru a nu ieși în evidență. Nu eram sigură că ceea ce scriam avea vreo logică pentru alții, asta pentru că puneam foarte mult preț pe ce spuneau alții despre mine și ce fac eu. Scriam ce gândeam, ce simțeam, încercam să scriu poezie și alte fragmente scurte rupte din viață. Din propria experiență, eram foarte vulnerabilă.
În perioada facultății munceam mult, foarte mult, atât de mult încât plecam dimineața de la job, ajungeam direct în sala de curs și adormeam cu capul pe bănci. Noroc cu colega mea Mădălina care mai îmi dădea coate și mă făcea atentă. Învățam mecanic mai mult pentru examene cei drept și eram implicată doar pe subiectele care îmi atrăgeau atenția precum marketing și management.
Am făcut ASE-ul la ID, dar doar pentru a avea o diplomă. În vremea aceea munceam ca și ospătar, era primul loc de muncă la 19 ani, făceam atât de mulți bani încât nu aveam timp să îi cheltui. La momentul respectiv nu aveam ce face cu diploma sincer, dacă nu continuam cu masterul sau să îmi dau examenul pentru brevetul în turism, pe care l-am amânat de două ori. O dată din cauza timpului, pentru că munceam mult, mă repet, iar a doua oară am renunțat pentru a pleca în Suedia, că deh… voiam să muncesc și să mă descurc singură la cei 23 de ani ai mei.
Pentru că a fost și este o plăcere.
Și uite cum pasiunea mea pentru scris a rămas undeva bine ascunsă, după temeri, alte preocupări și joburi solicitante. Dar după ce mi-am găsit unjob în al domeniu prin 2015, fără vreo intenție, am fost “nevoită” să intru din nou în zona cuvintelor frumos aranjate în pagină, pentru a vinde de data asta. Am fost omul din spatele scenei care găzduia cele mai frumoase piese de teatru. Și am fost tare bucuroasă să văd cum creșteam profesional, un sentiment de mândrie pe alocuri, dar și de teamă de a nu mă împiedica la primul obstacol întâlnit.
Am continuat temătoare cu scrisul, publicând articole pentru revista dedicată antreprenorilor Branding Magazine. În paralel scriam conținut pentru diferite business-uri, pe diferite nișe – beauty, restaurante, muzică. Era un lucru satisfăcător, dar mă blocasem acolo, în zona de scris texte care aveau ca și scop vânzarea sau promovarea a unui serviciu sau produs, după caz. Purtam pălăria al unui om de Social Media. Jobul meu part-time era să “stau” pe platformele de socializare.
Pentru că era un mister. Un posibil vis.
Tot visam la un spațiu al meu în care să scriu despre orice îmi trece prin cap, dar despre ce? Și când? Era clar că nu era momentul.
Spuneam că prin 2015 mi-am găsit un job fain tare, la un salon de înfrumusețare care prezenta un concept inedit, inițial pe postul de barman. Imediat a doua zi am fost promovată ca recepționer și contabil primar. Știam câte puțin din toate, cunoștințe minime de contabilitate din facultate aveam, experiență în domeniul ospitalității aproape 6 ani, în acel moment m-am dovedit a fi persoana potrivită la locul potrivit. Treptat am ajuns să mă ocup de administrarea salonului și să am în subordine o echipă de 10-15 oameni. Din toată experiența asta am învățat enorm de multe și a fost o perioadă marcantă pentru mine, de care sunt tare recunoscătoare. M-am descoperit pe mine în primul rând și am evoluat frumos. Atât profesional, cât și personal.
Legat de scris, pe lângă proiectele mele din zona de freelancing să zicem așa, ocazional scriam și pe blogul de beauty, mai mult de drag pentru salon și din pasiune pentru scris. Și de data aceasta atenția, creativitatea și energia mea mi-am focusat-o pe activitatea din cadrul salonului, jobul era prioritar, iar scrisul rămăsese la stadiul de hobby. Scriam fără a avea vreo bază, niște reguli, scriam doar după cum simțeam.
Pentru că era un hobby relaxant.
Dacă stau bine să mă gândesc la salon, greșesc când spun “job”. Nu am avut un job, am avut o a doua casă, un loc de suflet, de liniște, haos și frumusețe, de nebunie împletită cu muzică, locul acesta a însemnat pentru mii de femei refugiul din cotidian, „sufrageria frumuseții” cum îi spuneam!
Las aici link către blog, de dragul vremurilor trecute: https://brasovbeautyloungeblog.blogspot.com/
2018 a fost anul care mi-a schimbat atât jobul, orientarea profesională, percepția despre oameni, cât și planurile de viitor. Am primit oportunitatea de a lucra într-un mediu cu totul și cu totul diferit, într-o zonă complet diferită față de ceea ce făcusem eu înainte – și anume am trecut pe vânzări. Indirect, prin prisma joburilor pe care le-am avut de-a lungul anilor, asta am făcut, să vând, dar nu la modul în care să port o discuție cu un potențial client, iar scopul final fiind acela de a vinde. Cu toată teama și lipsa de neîncredere că nu mă voi descurca, se pare că am reușit. Am învățat repede, m-am dedicat ca de obicei, cum am făcut-o la fiecare loc de muncă, m-am reinventat și am contribuit la creșterea afacerii.
Am continuat cu proiectele mele individuale pe partea de conținut pentru social media și am venit (din nou) cu ideea creării unui blog nișat – de data aceasta home & deco. Mă simțeam împlinită, că am trecut la un alt nivel, era un job de birou într-un showroom luxos cu produse pentru casă și hotel.
Pentru că era scrisul mereu îți deschide uși către orice direcție.
Fiind ceva nou pentru mine, am învățat puțin despre ce înseamnă designul de interior, am citit despre produsele destinate confortului, m-am documentat, i-am urmărit pe cei mai buni din domeniu, am colaborat cu alte persoane care m-au ajutat să redactez articolele; practic, am continuat cu scrisul la un nivel mai avansat față de ce făcusem până acum. Recunosc că această pasiune încă o mai am și sincer, dacă ar fi să aleg între a face cumpărături pentru casă sau să îmi reînnoiesc garderoba, cred că aș alege prima variantă. Sunt atâtea metode prin care îți poți îmbunătăți starea de spirit, iar cum anul 2020 ne-a forțat oarecum să petrecem mai mult timp pe acasă, iată cum am adăugat pe lista mea un nou hobby: designul de interior.
Link către blog: https://blog.luiss.ro/
Pentru că prin scris te poți exprima.
La începutul lui 2020 am aflat că sunt însărcinată, însă la scurt timp bucuria ne-a fost cutremurată de o întâmplare mai puțin plăcută, așa că de teama unei complicații de sarcină, am preferat să rămân acasă. Oricum se anunțase lockdown așa că mi-am îndreptat atenția către mine și sarcină. O parte din întâmplare am relatat-o în primul meu articol cu care am lansat blogul. Îl poți citi aici: SARCINA ÎN VREME DE PANDEMIE
Pe toată perioada în care am fost însărcinată am scris, pentru mine, m-am deschis laptopului și agendelor începute ori de câte ori îmi venea în minte un subiect sau idei. Zeci de foi măzgălite cu cuvinte încărcate de emoții, gânduri, fustrări și poezii, foi care ajungeau în gunoi de teama că nu erau suficient de bune pentru a fi citite de altcineva. Gândindu-mă acum la ce scriam pe atunci, îmi dau seama că scoteam lejer o carte numai bună de citit.
Cu o lună înainte de a naște, în octombrie, mi-am găsit curajul de a-mi lansa propriul blog, propriul jurnal virtual. Iar lucrul acesta m-a motivat să scriu mai mult, să fiu mai activă și să nu mai uit de plăcerile mele. Am decis să scriu în primul rând pentru mine, despre ce îmi place și despre ce mă caracterizează.
Dacă nu încerci, nu vei cunoaște succesul. Așa am citit pe undeva…
Pentru că scrisul te împlinește. Sufletește.
Am născut și am continuat să scriu. Aud și citesc tot mai des mămici care spun că primul an este cel mai greu, dar vreau să zic că pentru mine a fost fix invers.
Reușisem să găsesc un echilibru, timp pentru mine și bebe. Scriam cu el alături. Mă uitam la el și inspirația curgea. Mă motiva. Cei drept, din perspectiva unei mame, am avut un an blând, un copil liniștit, o soacră de mare ajutor. Până la 1 an și jumătate toate nopțile au fost cu treziri dese, dar m-am acomodat rapid. Chiar dacă sunt mai rea de somn.
Ideea e că scrisul îmi dă liniștea aceea de care am nevoie, evadarea din realitate, e portița care mă trimite într-o altă lume fără ochi critici și presiune. Cel puțin în poezie, eu nu văd reguli. Scrii după cum cântă inima. În copywriting, scrisul are nevoie de o ordine, o strategie, un drum care să conducă la un scop. Dar eu am reușit să obțin mix-ul perfect între copywriting și poezie: un marketing emoțional.
Pentru că scrisul face parte din mine.
Și am continuat cu scrisul. Cu mici proiecte, unele probono, altele barter. Cu dorința de a aduna sub un nume un fel de portofoliu, despre cine sunt și ce fac. L-am numit așa pentru că târziu mi-am dat seama că de fapt scrisul face parte din ce știu eu să fac foarte bine. Zic asta în baza colaborărilor și părerilor primite.
Și uite-mă aici, acum, în 2022, finalizând acest draft de articol început în 2021 și neștiind ce direcție și titlu îi voi da. Un articol ce prezintă o scurtă incursiune din viața mea, dar care face referire în același timp la parcursul meu legat de scris.
Ca să înțelegi ce fel de om sunt, citește orice din rubrica „Proiecte”. În fiecare articol vei găsi câte o calitate sau un defect, după caz. De fiecare dată am preferat să îmi povestesc experiențele mele personale printr-un proiect în care am fost implicată. Așa “lucrez” eu.
Pentru că scrisul este singura modalitate prin care pot exprima exact ce simt. Pot arăta cine sunt cu adevărat.
Așa cum scrie și Matt Haig în Cartea Alinării, prin cuvinte simt că am puterea să mă exprim, să povestesc experiențe, să mă conectez cu lumea, să inspir, să schimb viața mea și pe a altora. Cam așa s-ar explica și prezența mea din online.
În prezent, copilul merge la grădiniță, iar o parte din timpul meu se îndreaptă către scris. Sunt deschisă noilor proiecte pe partea de content & copywriting și social media. Mă pasionează tot ce ține de online, marketing digital, creare de conținut. Evident că nu le fac pe toate. Nu îmi plac cifrele, rapoartele. Eu sunt cu cuvintele, merg pe emoție, pe povești reale. Mă rezum doar la scris.
Ca o concluzie, voi continua cu blogul, voi continua și cu crearea de conținut pentru alte afaceri. Pentru că îmi place să scriu, să editez video-uri și să fac partea grafică mai nou. Învăț mereu câte ceva. Așa mă țin ancorată de micile plăceri. Scriu despre pasiunile mele, despre viața de mămică, povestesc despre micile afaceri și le promovez cum am ocazia, scriu poezie și rețete simple.
Sper ca tot ce găsești aici pe blog să te îmbuneze, să te emoționeze sau să te ajute! Ideal să te inspire! Iar dacă ai nevoie de ajutorul meu, scrie-mi! Dacă rezonăm, colaborăm cu mare drag! Abia aștept să adaug încă o piesă de puzzle sufletului meu. Căci acolo se strâng toate lucrurile frumoase.
Îți mulțumesc pentru susținere!
Cu drag, Geanina!
