„…nu ne amintim zile, ne amintim momente. Iar amintirile trăiesc veșnic în noi, chiar dacă nu le vedem fizic, le simțim în suflet.” – o poveste văzută peste ani și ani.
Te invit să îți găsești un loc confortabil căci este posibil să te emoționeze ceea ce vei citi!
Povestea începe cam așa…
Este ora 7 dimineața, afară ninge ca-n povești, cu fulgi mari și deși. Îmi era dor de o iarnă adevărată, cu un covor pufos de zăpadă, cu raze timide de soare matinal care să-mi încălzească obrajii. Dau drumul la o cafea și continui să privesc pe fereastră cum ninge.
Mă uit în gol. Deodată îmi mut privirea în jos și îmi dau seama că sunt în picioarele goale. Ar trebui să îmi iau niște șosete groase, se anunță o zi de leneveală. Mă gândesc să fac ceva bun la cuptor, poate mai târziu puțină ordine prin dulapuri, să mai sortez din lucrurile vechi. Starea asta cozy și liniștitoare îmi trezește atât de multe amintiri. Dar mai stau puțin și îmi readuc aminte lucruri din trecut…
Aparatul de cafea mă anunță că este gata. Iau ceașca și mă îndrept către canapea. Nu înainte de a-mi lua o carte, îmi place să citesc câteva rânduri dimineața, așa pe stomacul gol. Mă hrănește și îmi dă o doză de inspirație.
Continuă…
Aleg o carte scrisă de Matt Haig, “Gânduri de pe o planetă nervoasă”, carte pe care am citit-o mai de mult, dar îmi reamintisem de un pasaj și am vrut să o recitesc din nou. Pasajul la care fac referire, care de fapt este o replică din filmul “Ferris Bueller`s Day” – spune cam așa: “Viața se mișcă destul de repede. Dacă nu te oprești să privești în jur din când în când, s-ar putea să o ratezi.”
Citesc câteva pagini și din senin, de la pagina 10, cade o fotografie cu toți trei: eu, Bogdan și Alexandru la 1 an. Din nou, mi-a trecut prin fața ochilor o parte din trecut, din perioada maternității. Vizualizam cu zâmbetul pe buze momentul în care Alexandru a venit pe lume, cum m-am adaptat la noua viață în trei și noul meu statut de mămică. Parcă și acum resimt temerile, emoțiile și grijile ca cel mic să fie bine, sănătos, să crească frumos. O simplă fotografie a trezit în mine un munte de emoții copleșitoare.
Ce a trecut timpul…
Sincer, mi-a sărit tot cheful de citit ori de stat pe canapea. Pe loc m-am decis să amân ordinea din dulap și gătitul. Cu pași grăbiți mă îndrept către sertarul cu valori și scot PRIMUL NOSTRU ALBUM FOTO ÎN TREI. Când spui primul te gândești la ceva unic și special, indiferent de natura lui. Ceva care aveai să îl ții minte toată viața. Primul album cuprindea fotografii de la ședința foto de 1 an. Răsfoiesc minute întregi albumul, din nou și din nou. Am ochii înlăcrimați de dor.
Apoi găsesc un alt album – PRIMUL NOSTRU ALBUM FOTO ÎN DOI. Cu diverse fotografii adunate de-a lungul timpului, știi tu – genul ăla de cadou după câțiva ani de relație. Și uite că relația a rezistat, și un alt album a mai urmat. Pe cât de multe evenimente frumoase vor mai urma, pe atât de multe albume foto vom mai realiza. Căci nu ne amintim zile, ne amintim momente. Iar amintirile trăiesc veșnic în noi, chiar dacă nu le vedem fizic, le simțim în suflet.
Ai libertatea de a deschide o carte foto și să retrăiești orice moment.
De a pune degetul pe o fotografie și să retrăiești emoția. Fii prezent acolo unde ești, trăiește fiecare clipă și, exact cum spunea și replica din filmul despre care povesteam mai sus, oprește-te mai des din drumul tău și bucură-te de viață. Căci trece atât de repede.
Adună amintirile într-un loc în care să evadezi atunci când vrei să retrăiești o emoție sau un moment. Coperta este de fapt poarta către amintiri.
Mă prinde ora 10 întinsă pe covor, în mijlocul living-ului, cu albumele deschise și ochii plini de dor. Se pare că băieții s-au trezit, se aud alergând prin dormitor. Iar sar din pat pe podea. Și doar le-am zis că se strică… ah, ce prostii vorbesc. Să se strice. Dacă ei sunt fericiți, să se bucure de moment. Bunurile materiale sunt nesemnificative în comparație cu stările reale.
Îi surprind.
Iau repede telefonul, deschid încet ușa și le fac repede o fotografie. Ei mă zăresc și mă trag și pe mine în joaca lor. Telefonul îmi cade din mână. Cine mai ține cont de el?!
– Ne gândeam să ieșim azi la pădure, ce zici mami?
– Gând la gând cu bucurie, dragul meu!
– Dar luăm și aparatul tău foto, să facem poze? Te roooog!
– Hmm.. doar cu o condiție!
– ?!
– Ca toți trei să facem cele mai frumoase fotografii, pentru un NOU ALBUM FOTO!
– Și ne luăm și căciulițele de spiriduși mami? că doar imediat vine Moșul!
– Da puiule, vine Moșul peste câteva zile! Presimt că ne va aduce în dar albumul pe care ni-l dorim!
*** O poveste adevărată, care va avea loc peste câțiva ani.
*** Crăciunul acesta, fă-ți un cadou ție sau celor dragi și alege un album fotocarte. Cea mai simplă și rapidă variantă de a comanda un cadou personalizat, care stârnește emoții de fiecare dată când este răsfoit!
Iar dacă ești nehotărât/ă, urmărește-le activitatea în online, căci nu te costă nimic și la un moment dat poate îți va fi de folos o astfel de variantă de album.
Susține-i aici : Facebook sau Instagram
Personal, am ales MiniAlbum pentru calitatea albumelor, termenul scurt de livrare al albumului (2-3 zile pentru Brașov), dar și pentru prețul accesibil de doar 143 lei.
Eu nu promovez un brand în care nu cred sau cu care nu rezonez. Dar cu MiniAlbum colaborarea a fost foarte facilă. Daniela – una dintre persoanele din spatele afacerii, este o super-women creativă, naturală și plină de energie. Soțul ei, Ciprian, este pasionat de fotografie. Oamenii au o afacere pornită din pasiune și livrează emoție ambalată cu dragoste. Iar odată cu un produs, eu ca și client, am așteptarea de a primi și o experiență. Frumoasă.
Vă mulțumesc pentru ceea ce reușiți să faceți și să transmiteți!
Articol dedicat MiniAlbum.ro
