Bunicii noștri și-au terminat treaba pe acest pământ
Au trecut prin războaie, sărăcie și foamete,
Prin frig când prășeau pământul toamna,
Prin ploi când culegeau cu grijă poama.
Ne-au învățat cât de mult contează
Să ajuți și să fii un om blând
Să asculți și să fii dulce în vorbă
Să dai din puținul tău unui suflet amărât.
Bunicii noștri aveau atât de puține lucruri,
Dar erau fericiți cu adevărat
Când își vedeau pruncii mari își spuneau
Că nici o amintire nu-i de lepădat.
Părinților noștri să le mulțumim acum,
Cât mai au suflare pe acest pământ
Să ne amintim că au plâns și râs
În același timp cu noi
Ne-au ținut în brațe strâns
În vremuri de demult pe care le vrem înapoi.
Și-au bătătorit palmele de atâta muncă
Să aibă ce să pună, zi de zi, pe masă
Iar seara când veneau cu plasa plină de bunătăți
Numai zâmbete se auzeau prin casă.
– în memoria lu` mamaie –
D. 06.01.2021
